Dragoste pentru frumos: Semmeringul bănăţean

Am o lista în mintea mea cu MUST DO, dar niciodată nu am avut curaj să o pun pe hârtie. Cred că sunt prea multe lucruri pe care îmi doresc să le fac şi îmi e teamă că unele poate  nu o să reuşesc să le îndeplinesc. Oricum ar fi, îmi propusesem ca vara asta să merg cu trenul aşa numit Semmeringul Bănăţean pe ruta Oraviţa Anina. S-a terminat vara şi nu îmi dusesem planul la bun sfârşit. Astfel că, la început de toamnă, m-am hotărât şi am zis gata, acum e momentul. Hai să fugim de peisajul urban, care o dată cu deschiderea şcolilor şi cu terminarea vacanţelor, a devenit prea aglomerat! Hai să ne bucurăm de ultimele raze de soare care mângâie natura cu lumini frumoase! Eu şi încă trei oameni dragi, ne-am urcat în maşină să mergem spre Oraviţa, să descoperim experienţa plimbării cu trenul pe una dintre cele mai vechi căi ferate din România.

DSC05617

De ce ai putea să alegi să îţi sacrifici o zi din viaţă să te plimbi cu trenu în loc să stai acasă să te uiţi la “telenovele”(aşa le zic eu la serialele care ne fac dependenţi de ele), să pierzi vremea pe facebook sau prin cafenele? Motive sunt multe! Sper doar ca articolul meu să va convingă şi să luaţi iniţiativă!

Ajungi în Oraviţa, un orăşel care la prima vedere nu îţi transmite nimic, e mic şi un pic prăfuit, dar aici, trebuie să ştiţi, este cea mai veche gară din România. A fost inaugurată în 1854, când s-a dat în folosinţă prima şi cea mai veche cale ferată de pe teritoriul ţării noastre Oraviţa – Baziaş,de o importantă majoră pentru comerţul României. De la Oraviţa se încărca cărbunele până la Baziaş, iar de aici era încărcat pe vase şi transportat către Europa Centrală. Cum am ajuns în gară m-a apucat nostalgia, e aşa micuţă, cochetă, parcă se simte încărcătura a mai mult de 150 de ani de istorie.Păşeam pe urmele unor mari personalităţi care au trecut prin această gară, precum Mihai Eminescu, prinţesa Sisi şi Carol I.

 

DSC05606

DSC05608

DSC_0774

Un pic mai târziu, în 1863 a fost terminat tronsonul Oraviţa Anina care a fost dat în folosinţă pentru traficul de marfă, această linie fiind vestită pentru transportul de cărbune, urmează în 1869 linia să fie pusă la dispoziţie şi pentru traficul de călători. Calea ferată Oraviţa Anina a  fost numită Linia Cărbunelui sau Semmeringul Bănăţean,numele este preluat datorită asemănării cu celebra linie ferată austriacă. De reţinut: calea ferată Oraviţa Baziaş este cea mai veche cale ferată din România, Oraviţa Anina este cea mai veche cale ferată montană.

DSC05620

O dată urcată în vagonul trenului am dat peste băncuţe de lemn, mici, nişte geamuri cu ramă tot din lemn şi o sobiţă ascunsă care încălzeşte trenul pe timpul iernii. Instant m-am transpus într-o altă epocă. Îmi şi imaginam doamnele cochete în rochii victoriene cum se plimbau de la Oraviţa la rudele dragi din Anina, cum priveau pierdute pe geam o natură paradisiacă sau cum citeau plictisite o carte de dragoste. Of că îmi lipsea rochiţa.

DSC05627 DSC_0790

Păi şi de ce ai mai putea să ieşi din casă numai ca să te plimbi cu trenul? Pentru că vei parcuge în 2 ore 34 km, un drum care te va plimba prin locuri sălbatice, cu munţi frumoşi şi păduri dese, cu sate mici uitate de lume. Am contemplat  culorile calde ale toamnei, o natură care se pregăteşte să renunţe la strălucire, o natură obosită care îşi doreşte odihnă, hibernare. După o vară sub arşiţa soarelui acum totul se transformă în galben şi arămiu. Sentimentul pe care l-am simţit a fost tare ciudăţel, tristeţe că trece vara dar în acelaşi timp culorile toamnei mă linişteau. Verdele crud care primăvara îţi inundă retina, acum e verde maroniu mai cald. Aş vrea să zic că îmi încălzeşte sufletul dar mi-l cam îngheaţă pentru că ştiu că vine frigul, vin ploile, iar acest tablou de toamnă nu mă va mai fascina cu  nimic. (eu ador vara, cam greu să devin fan toamna sau iarnă).

DSC_0819 DSC_0828 DSC05673 DSC05686

Drumul mai este fascinant pentru că linia ferată urcă o diferenţă de nivel de 337 m, trece prin 14 tuneluri ,10 viaducte, 89 de podeţe şi face mai mult de 100 de curbe. Cel mai înalt viaduct al căilor ferate din România, cu  37 m înălţime, este viaductul Jiţin  Cel mai lung tunel de pe acest traseu este tunelul Gârlişte de 660 m, e cel mai strâmt tunel prin care am fost eu vreodată cu trenul. Dacă scoteam mâna pe geam atingeam stânca. Cine suferă de claustrofobie nu cred că s-ar simţi foarte confortabil la traversarea acestuia. Acest tunel se pare că este şi motivul tragediei  arhitectului Ludwig Dier Dollhoff. Din cauza unor calcule eronate arhitectul a greşit direcţia tunelului, nu a suportat eşecul şi s-a sinucis aruncându-se într-o prăpastie de pe unul din viaductele liniei.

DSC05653 DSC05664 DSC05674 DSC05698 DSC_0823DSC05744

Costul unei călătorii care te plimbă printr-un traseu spectaculos, un traseu care te scoate din viaţa ta monotonă şi te invită să priveşti spectacolul naturii, să uiţi stresul şi grijile zilnice este de 10 lei/sens. Mai ieftin decât cafeaua şi limonada din fiecare duminică cu fetele. Efectul? M-am încărcat cu energie pozitivă, mi-am clătit ochii cu frumos, am trăit istorie.

DSC05635Orarul îl puteţi verifica pe http://www.infofer.ro . Am fost un pic dezamăgită deoarece conform orarului am fi avut 25 de minute în Anina, dar de fapt am avut doar 5 min, am ajuns mai târziu decât este specificat pe internet.Mi-ar fi plăcut să mă plimb puţin prin gară şi să fac câteva poze, dar am stat cuminte, nu mi-aş fi dorit să plece trenul fără mine :)

Eu v-aş recomanda să vă scoateţi şi copiluţii la o plimbare cu trenul. Vor fi fascinaţi de toate “prăpastiile” peste care trece trenul şi de “mocolotivă”. În ziua de azi călătoria cu trenul pentru unii copii chiar este o adevărată aventură. Într-adevăr este puţin lung drumul, 4 ore dus întors, aşa că va sfătuiesc să nu uitaţi de sandwichuri, iar la retur o tabletă, un joc pe telefon s-ar putea să îi facă mai răbdători. “Mocolotiva” este chiar frumoasă, este o locomotivă diesel, dar trebuie reţinut că mulţi ani acest tren a avut o locomotivă cu aburi.

14494_552450508142653_908154038_n

In cautarea mocolotivei

DSC05670

Momentul meu preferat a fost la întoarcere pentru că s-a deschis uşa în spatele ultimului vagon şi am putut face poze, şi am stat la discuţii cu domnul conductor. L-am privit cu cât entuziasm povestea despre ceremonia de 150 de ani care a avut loc cu o zi înainte de plimbarea noastră cu trenul. Drumul de întoarcere a  culminat  cu un apus de soare superb.

DSC_0832

Îmi doresc să mai merg şi cu alte trenuri celebre, poate cel mai uşor de realizat este să mai merg cu Mocăniţa, dar lista ar continua în felul următor:

Să merg pe calea ferată Semmering în Austria
Să descopăr luxul Orient Express-ului
Să traversez Rusia cu Trans-Siberianul
să descoper Italia cu trenoBlu din Milano spre Lacul D`Iseo
să mă îmbăt în culorile Indiei călătorind cu trenurile Palace on Wheels sau Maharaja Express(în 2012 a fost votat ca cel mai luxos tren din lume)
să traversez Tunelul Canalului Mânecii cu Eurostarul

Unele dintre ele sunt realizabile, iar la unele cred că am voie să visez nu?

Pupi, pupi dragii mei!

AAB

DSC_0820


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/rbri4588/public_html/ratacitaprinlume.ro/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273