Scuba Diving în Thassos cu Vasiliadis

Era pe lista mea de must do, îmi doream de foarte multă vreme să fac scuba diving şi în sfârşit mi-am îndeplinit dorinţa! Îmi propusesem să fac scuba când am fost în Muntenegru – Budva, acum 3 ani în urmă, dar am renunţat la idee pentru că eram singura din grup care avea această dorinţă, iar atunci nu învăţasem încă să mă bucur de viaţă şi singură. Mi-aş fi dorit să am timp să văd lumea subacvatică şi când am fost în Egipt – Hurghada, dar în singură mea zi liberă am ales să merg să vizitez piramidele. Am un motiv în plus să mă întorc în Egipt, scuba diving în Marea Roşie e încă un vis al meu pe care trebuie să îl văd împlinit.

IMG_4360

Observ că totul mi se întâmplă cu un rost şi câteodată lucrurile se aşează aşa cum trebuie mai bine. Realizez că nu eram pregătită să fac scuba diving în nici unul din momentele în care îmi propusesem. Dar acum a fost momentul perfect şi am ales clubul cel mai potrivit care să mă ajute să fac cunoştinţă cu o lume nouă pentru mine, care este guvernată de legea lui Arhimede şi cea a flotabilităţii.

Înainte să plec în concediu în Grecia – Thassos, mi-am propus că o să fac scuba diving. Ştiam că nu o să am prea multe obiective turistice de vizitat pe Insula şi nu puteam rata ocazia de a îmi îndeplini un vis. M-am informat pe internet şi am aflat despre clubul de scuba diving al lui Vasiliadis. Pe multe forumuri este recomandat de către turiştii români care au fost în vacanţă în Thassos. M-au convins că acolo trebuie să merg şi eu. Chiar dacă am fost cazată în Limenas, la vreo 40 km de Potos, într-una din zile am plecat spre această staţiune numai cu gândul de a stabili ziua când îmi voi îndeplini visul. Cum am intrat în Potos, pe partea dreaptă am şi văzut sigla cu Vasiliadis Diving Club, dar ajunsă acolo am descoperit că era locul unde se depozita doar echipamentul, biroul unde se primesc toate detaliile şi poţi programa ziua pentru scufundari este pe străduţa pietonală cu multe magazine. Am programat până la urmă prin telefon.

photo

Duminică la 9:30 începe partea teoretică, apoi plecăm cu bărcuţa spre o insuliţă, ni se mai explică încă o dată câteva reguli importante, stăm un pic la apă mică să ne obişnuim cu echipamentul, ne scufundăm până la maxim 12 m, iar în jur de ora 14:00 suntem înapoi. Astea au fost informaţiile pe care le-am primit de la Denis prin telefon. Oh era să uit un aspect foooarte important, Denis e româncă şi mi-a dat toate detaliile în dulcea noastră limba română.

Abia aşteptam ziua de Duminică, nici nu îmi mai  amintesc când a fost ultima oară când  am mai fost atât de nerăbdătoare să mi se întâmple ceva. Şi a venit în sfârşit ziua mult aşteptată, am fost acolo la ora stabilită, am cunoscut-o pe Ioana şi pe Denis, două românce scumpe foc. Am aşteptat tot grupul de neiniţiaţi în scuba diving să fie prezent la partea teoretică, au fost încă 3 cupluri şi eu singură. Da eu singură, de data asta nu am avut nevoie să mă însoţească nimeni, acum am învăţat că pot să fac unele activităţi şi singură şi să mă bucur pentru mine. Am făcut cunoştinţă cu cei şase omuleţi simpatici foc, cu dulcele lor grai moldovenesc (erau din Focşani şi Roman cred) şi am început partea teoretică cu Vasiliadis. Vasiliadis e un om tare simpatic, cu engleza lui cu accent grecesc (pe mine mă amuză tare) a început să ne explice regulile cele mai importante pe care noi trebuie să le ştim. Ne-a explicat despre presiune, pe care o să o simţim cel mai tare în urechi şi sinusuri, despre echipamentul pe care o să îl avem, despre cele mai importante semne pe care trebuie să le ştim sub apă, cum să egalizăm presiunea în urechi, cum să scoatem apa din mască şi din gură. Aproape toate informaţiile îmi erau cunoscute, întâmplarea, sau norocul meu, a fost să întâlnesc înainte să plec în concediu un alt omuleţ simpatic, care se întorsese din Grecia şi făcuse şi el scuba şi mi-a povestit cu lux de amănunte tot ce invaţase el.

Am băgat la cap fiecare cuvinţel rostit de Vasiliadis, am râs la bancurile lui, m-am relaxat şi gataaa să purcedem la drum. Acum începe aventura. Am plecat cu bărcuţa. Pe bărcuţă numai români şi un cuplu de nemţi. Noi 7 omuleţi care pentru prima dată ne scufundam şi câţiva diveri cu experienţă, cu diferite licenţe. Oameni pasionaţi care au studiat mult şi care aveau câteva mai multe scufundări la activ. Cel mai mult m-a impresionat un domn, pe la 40 de ani aş zice, care avea un costum atât de profi şi atât de scump (undeva pe la 8000 euro ne-a povestit  că a investit în tot echipamentul). Era pentru prima dată în viaţă mea când vedeam aşa ceva. Dintre toţi diverii profesionişti el avea permisiunea să meargă până la 30 m, era singurul licenţiat să meargă la aşa adâncime, ulterior am aflat că ţelul lui era să îşi ia licenţă şi pentru 40 m adâncime. L-am ascultat cu câtă pasiune povestea despre echipamentul lui şi l-am privit atentă cu câtă răbdare a îmbrăcat fiecare piesă, mi-am spus în gândul meu : Eh da, omul ăsta chiar iubeşte scuba diving-ul şi mă face şi pe mine să  iubesc scufundările chiar înainte să întru în apă.

 

DSC05409

Ajunşi aproape de o insuliţă am lăsat diverii profesionişti să coboare, i-am privit pe fiecare în parte cum au coborât şi cum se pregăteau să se scufunde, îi vedeam cât erau de entuziasmaţi şi îmi transmiteau şi mie din entuziasmul lor, de parcă nu era de ajuns al meu.

DSC05414

Şi am ajuns şi noi la locul destinat începătorilor, unde era apă mai micuţă. S-au făcut echipele, urma să merg în prima echipă, eu şi încă un cuplu ne scufundam primii. Yeeeeeiiii deja se vedea un zâmbet larg pe faţa mea. Am primit costumul de neopren, am primit lăbuţele, m-am îmbrăcat repede şi ţop în apă, tare amuzant mi s-a părut să înot cu costumul şi lăbuţele.

DSC05415 DSC05418 DSC05423

La apă mică, până la piept, am îmbrăcat vesta cu butelie cu aer şi mi s-au pus greutăţile. Diverul care urma să fie cu mine sub apă a fost Denis (bine recunosc, eu am ales-o pe ea, când Vasiliadis a întrebat cine vrea să meargă cu Denis am reacţionat repede şi am spus că EU, EU, Eu vreau :D – mi-a plăcut costumul ei de neopren cu roz :))) Glumesc :d Mi-a fost drag de ea de cum am văzut-o). În timp ce mă pregătea, Denis a mai recapitulat cu mine câteva reguli de baza pe care Vasiliadis ni le explicase înainte: degetul mare îndreptat în sus şi pumnul strâns înseamnă că vreau sus, un cerculeţ format din degetul mare şi arătător înseamnă ok, semnul pe care îl facem din mâna când ne referim că ceva a fost “aşa şi aşa”, sub apă înseamnă că nu este egalizată presiunea urechilor şi atunci ea ştie că nu trebuie să mai coborâm sau după caz trebuie să urcăm, egalizez presiunea dacă mă ţin de nas şi suflu, scot apă din masca dacă apăs pe masca în zona dintre ochi şi dacă suflu, scot apa din gură dacă apăs pe butonul de pe regulator. Simplu, nu? Am stat acolo câteva momente în care am intrat cu capul sub apă şi m-am obişnuit să respir prin regulator. E ce e aşa de greu? Doar am învăţat la yoga diferite tipuri de respiraţii, printre care şi respiraţia pe gură care este naturală. Denis m-a învăţat cele mai importante 3 reguli sub apă : RESPIRĂ! RESPIRĂ şi iar RESPIRĂ! Nu trebuie să îmi fac griji de nimic altceva, nu trebuie să dau din mâine şi din picioare, ea are grijă de tot. Ca să mă mişc singură sub apă, fără să fiu ca o marionetă de la teatru de păpuşi, e nevoie de anumite cursuri. Aşa că până una alta m-am lăsat pe mâinile lui Denis, că ştie ea ce face.

DSC05434 DSC05439

Ok, that`s it? Scuipăm în ochelari, îi băgăm în apă, îi punem la ochi şi Let`s go!!

IMG_4353

Am coborât yuupyyyy yeeee. De cum am început să coborâm Denis m-a ţinut de mâna. Respiram cuminte, vedeam bulele cum ies la fiecare expiraţie. Totul e ok. Dar cum coboram a început o durere în urechea stânga, hopa, asta nu era în planul meu, nu trebuia să am nici o problemă, în mintea mea nu exista aşa ceva. NO PANIC. Am aplicat imediat ce Vasiliadis şi Denis m-au învăţat. Numai că la prima încercare nu s-a întâmplat nimic. Mă gândeam că ceva nu fac bine. Cum să fiu atentă la ce e sub apă dacă pe mine mă doare urechea? trebuia să  rezolv problema repede! Şi am încercat din nou, mi-am strans nările şi de data asta am suflat mai tare, am simţit cum parcă durerea iese din ureche ca luată cu mâna. Buuuun. Ia să vedem acum, ce avem noi aici! Dooooaaaamne deci aşa e sub apă? câţi peştişori! dar ce-s ierburile astea aşa mari? şi ce adânc e! Off câtă frumesete, ce peisaj superb, nu îmi venea să cred ce minunat este, simţeam cum fericirea îmi inundă tot corpul. Îmi venea să strig de fiecare dată Oaaaaauuuuu, dar îmi era frică să nu scap regulatorul din gură. Aş fi luat în braţe toţi peştişorii ăia coloraţi şi frumoşi şi i-aş fi pupat pe rând, atât de fericită am fost!

IMG_4359 IMG_4362 IMG_4410

Denis m-a ţinut în tot acest timp de mâna, mi-a arătat steluţele de mare, caracatiţa, o scoică imensă şi toţi peştişorii. Din când în când îmi arăta semnul de ok,ca o întrebare dacă eu sunt bine şi totul e în regulă, îi arătăm şi eu acelaşi semn. Aş fi vrut să îi zic daaaaaa e biiiiiiineeee, e frumoooos, e minunat, aş vrea să mă transform în sirenă şi să rămân aici, dar nu aveam cum să îmi exprim entuziasmul şi fericirea exacerbată. Chiar mă gândeam, cum ar fi dacă s-ar putea comunica telepatic? :D. Am coborât până pe la vreo 7 m, am simţit în urechi presiune şi la un moment dat am început să simt şi cât e de rece apa, tremuram din fiecare încheietură a mea. Dar şi aşa nu aş fi vrut să se termine cele 30 minute de explorat această lume marină. A fost prea frumos, atâta linişte, nu îmi auzeam decât respiraţia

IMG_4403 IMG_4439

La sfârşit ne-am întâlnit şi cu ceilaţi cu care ne-am scufundat : Vasiliadis, Alex (celălalt diver) şi unul dintre cupluri, Am făcut poză de grup, iar Vasiliadis ne-a făcut un mini show : şi-a scos regulatorul din gură, a suflat şi a început să facă muuulte bule mici care creşteau şi se transformau în cercuri mari : Pfuuuu se poate face aşa ceva? Pot şi eu?:D:D Eh n-am fost chiar aşa curajoasă să încerc, poate data viitoare :D

IMG_4372 IMG_4374

După 30 minute am ieşit la suprafaţă, m-am urcat pe bărcuţă, m-am pus într-un colţ la soare şi am început să gândesc: Am făcut-o şi pe asta! Sunt happy rău! Nu îmi venea să cred cât de calmă am fost, nu am avut nici urmă de panică, am respirat cuminte şi am observat ce se întâmplă acolo în lumea aia frumoasă de sub apă.

DSC05443

Mi-am dat seama cât de bine a fost că prima mea experienţă de scufundări s-a întâmplat la Vasiliadis Diving Club, ce bine a fost că am auzit şi în limba română toate regulile importante, ce m-am bucur că a fost Denis diverul meu. M-am bucurat că abia acum mi s-a concretizat visul, aşa frumos cum era în mintea mea. M-au ajutat să îmi înving teama, panica şi mi-au dat încredere în mine workshopul în care am învăţat despre repiratie şi snorkelling-ul pe care l-am făcut aproape în fiecare zi din concediu, înainte să merg la scuba.

Ca şi atunci când am învăţat să schiez, mami mea, scumpă şi dragă, nu a aflat dinainte ce plănuiesc, pentru că, draga de ea, s-ar fi panicat toată. Aşa că, se pune acum în faţa faptului împlinit citind postul şi văzând poze. Mami meu, am făcu-o şi pe asta şi sunt ok!:D Dar nu îţi zic ce îmi mai doresc :D Surpriză!

Dragii mei, dacă mergeţi în Thassos nu rataţi o experienţă atât de minunată ca şi scuba diving-ul. Căutaţi-l pe Vasiliadis în Potos şi o să vedeţi cât este de extraordinar. Iar oamenii ăştia sunt pregătiţi şi ştiu ce fac. Mai multe informaţii găsiţi şi pe site-ul lor http://www.scuba-vas.gr sau îi puteţi contacta pe facebook https://www.facebook.com/vasilis.vasiliadis.961?fref=ts

Puteţi afla mai multe despre Vasiliadis citind un interviu  pe evz: http://www.evz.ro/detalii/stiri/vasilis-vasiliadis-scuba-diving-este-pentru-oameni-care-vor-sa-fie-liberi-901198.html

Iubesc scuba diving, a fost o experienţă reuşită şi sper să o repet cât mai curând!

Pupi, pupi dragii mei!

AAB

 

IMG_4368

 


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/rbri4588/public_html/ratacitaprinlume.ro/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273