Circul Americano: puterea de a zambi

Intr-o perioada in care parca totul se prabuseste, in care am impresia ca e numai tristeste in jurul meu si DSC02036fericirea parca s-a ascuns intr-un varf de munte uitat de lume, prietena mea a venit cu ideea sa mergem la circ. Mai mult de dragul ei am acceptat. Cu o raceala care m-ar fi trimis direct in pat, sa stau cu fervex si cu pachete intregi de servetele, am plecat la circ, poate, poate, imi schimba starea de spirit.

Draga mea prietena, iti multumesc pentru ideea geniala de a-mi reda pofta de viata. Iti multumesc ca m-ai dus la circ sa vad copii si oameni frumosi, animalute inocente si minunate, copii veseli si parinti fericiti pentru copiii lor.  Copiii entuziasmati, extaziati si agitati mi-au dat si mie forta de a zambi. Imi era dor sa zambesc din toata inima mea. Ma simteam scursa de puteri si imi era un dor imens sa zambesc din suflet, sa zambesc si cu ficatul(Even smile in your liver.) cum zicea Ketut  in cartea lui Elizabeth Gilbert’s “Eat, Pray, Love”.

Despre circ nu ma intrebati ca nu stiu multe, au fost numere de acrobatii, animalute superbe (poneiul cel mai mic din Europa, o dulceata), momente amuzante cu clovni, un spectacol adorabil pentru copii. Pentru mine, insa, spectacolul a fost altul, a fost un spectacol al vietii in care toata lumea zambeste si este fericita. M-am incarcat cu energia pozitiva si zambetele a zeci de copii prezenti in sala. Iubesc copiii de mor, iar zambetul lor topeste in mine si cea mai mica umbra de tristete.

M-a induiosat o scena tare frumoasa care s-a intamplat sub ochii mei. In stanga o fetita de vreo 5 6 anisor, in dreapta un baietel de o inocenta induiosatoare, poate de vreo 8 anisori. Clovnul a impartit caramele copiilor din primul rand si s-a intamplat fetita sa nu primeasca, iar baietelul sa fie norocosul care primeste carameaua. Fetita si-a exprimat regretul ca nu a fost asa norocoasa sa primeasca caramea de la clovn, iar baietelul s-a intors catre ea si i-a zis “Ia tu carameaua mea, ca eu oricum nu am voie sa mananc caramele”. Am zambit din nou, de data asta un zambet de admiratie, si i-am multumit lui Dumnezeu ca mai exista copii si oameni buni (tot respectul parintilor lui, care l-au educat).

Si acum ii dau dreptate lui Bertrand Russel, fericirea chiar vine din pofta de a trai, vine din exterior si nu din interiorul nostru : “Asa se face ca omul a carui atentie este indreptata spre interior nu gaseste nimic demn de a fi luat in seama, pe cand cel a carui atentie este indreptata spre exterior poate descoperi inauntrul sau, in rarele momente cand isi examineaza sufletul, o multime de ingrediente variate si interesante supuse disecarii si recombinarii in configuratii frumoase si instructive” ( In cautarea fericirii, B. Russel)

Eu mi-am gasit puterea de a zambi, sper ca o gasiti si voi, uitati-va in jur si veti vedea ca sunt o multitudine de motive care ne pot face fericiti!DSC02037

Si va dau acelasi sfat ca si in  articolul meu precedent despre circ, cand povesteam despre experienta mea la circul din Ulm, Germania: La circ – in amintirea copilariei : Dragi parinti, bunici, matusi si unchi duceti-va copiii si nepotii la circ! Fericirea lor o sa va umple de energie! “


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/rbri4588/public_html/ratacitaprinlume.ro/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273